Are o amantapoate ca e si vina mea !?
Scris: 19 Iun 2011, 11:43
Are o amantapoate ca e si vina mea !?!
Eu si sotul ne-am straduit mult sa avem propriul nostru copil. Tratamente si tot felul de metode moderne recomandate de medic, iar in final eforturile ne-au fost rasplatite cu o fetita. S-a nascut cu o problema de sanatate, dar m-am ocupat bine de eaam urmat pas cu pas sfaturile specialistilor si am respectat cu strictete recomandarile lor, astfel incat s-a insanatosit si creste frumos.
In acea perioada insa, eram concentrata in totalitate asupra copilului si trebuia sa merg si la servici, asa ca relatia cu sotul meu a foast trecuta pe planul al doilea si nici nu am bagat de seama ca m-am cam neglijat din punct de vedere al aspectului fizicnu ma mai ingrijeam ca inainte si m-am ingrasat. El mi-a strecurat o singura data o fraza de genul ai putea macar sa te fortezi un pic, dar nu a insistat asupra subiectului, iar eu nu am dat prea multa importanta episodului cu pricina.
Continuam sa lucrez mult s cu el nu reuseam sa vorbesc prea mult, dar nici nu ne-am certat vreodata, pana cand, intr-una din zile, o amica mi-a spus ca l-a vazut pe strada mergand la brat cu o alta femeie si atunci am inteles ca letargia din casa noastra nu-l atinge in niciun fel, pentru ca si-a construit o alta viata in paralel, alaturi de o alta persoana.
Cand s-a intors acasa, i-am spus imediat ceea ce-mi trecea prin minte, in speranta ca el va nega si ca va incerca sa apere ceea ce a mai ramas din casnicia noastra, dar nu a foast asa. A admis de indata ca este perfect adevarat, ca are o legatura extraconjugala de cateva luni, iar eu am izbucnit in plans si repetam ca o morisca stricata doar nu e posibil, nu e posibil
I-am cerut sa aleaga, dar mi-a raspuns ca e prea curand sa se pronunte, ca are nevoie sa reflecteze asupra chestiunii inainte de alua o decizie definitiva, inainte de a distruge familia. I-am dau un ragaz, ce puteam sa fac? Eram atat de coplesita incat nu vedeam o alta solutiemi-am zis ca oricum nu mai am nimic de pierdutcateva zile in plus sau in inus nu contreaza
Acum trec zilele, una dupa alta si el alterneaza weekend-urile cand cu familia, cand cu amanta. Sunt intr-o faza in care astept sa se decida, sper din tot sufletul sa se intoarca definitiv la mine, la familia noastra si mai cu seama la fetita pe care am adus-o pe lume impreunafruct al iubirii noastresi gasesc in acesta speranta puterea de a nu forta lucrurile, de a avea rabdare
Prietenii imi spun sa sunt nebuna, ca ma mint, ca sperantele mele sunt iluzorii si ca imi pierd vremea, dar nu mai stiu ce sa fac, trec zilnic de la o stare la alta, am inceput sa vorbesc singura in bucatarie, ma gandesc ce se va alege de mine si de fetita daca vom ramane singure si nu reusesc sa-mi imaginez viata fara prezenta lui
Au trecut sase luni Exista un termen limita???
Eu si sotul ne-am straduit mult sa avem propriul nostru copil. Tratamente si tot felul de metode moderne recomandate de medic, iar in final eforturile ne-au fost rasplatite cu o fetita. S-a nascut cu o problema de sanatate, dar m-am ocupat bine de eaam urmat pas cu pas sfaturile specialistilor si am respectat cu strictete recomandarile lor, astfel incat s-a insanatosit si creste frumos.
In acea perioada insa, eram concentrata in totalitate asupra copilului si trebuia sa merg si la servici, asa ca relatia cu sotul meu a foast trecuta pe planul al doilea si nici nu am bagat de seama ca m-am cam neglijat din punct de vedere al aspectului fizicnu ma mai ingrijeam ca inainte si m-am ingrasat. El mi-a strecurat o singura data o fraza de genul ai putea macar sa te fortezi un pic, dar nu a insistat asupra subiectului, iar eu nu am dat prea multa importanta episodului cu pricina.
Continuam sa lucrez mult s cu el nu reuseam sa vorbesc prea mult, dar nici nu ne-am certat vreodata, pana cand, intr-una din zile, o amica mi-a spus ca l-a vazut pe strada mergand la brat cu o alta femeie si atunci am inteles ca letargia din casa noastra nu-l atinge in niciun fel, pentru ca si-a construit o alta viata in paralel, alaturi de o alta persoana.
Cand s-a intors acasa, i-am spus imediat ceea ce-mi trecea prin minte, in speranta ca el va nega si ca va incerca sa apere ceea ce a mai ramas din casnicia noastra, dar nu a foast asa. A admis de indata ca este perfect adevarat, ca are o legatura extraconjugala de cateva luni, iar eu am izbucnit in plans si repetam ca o morisca stricata doar nu e posibil, nu e posibil
I-am cerut sa aleaga, dar mi-a raspuns ca e prea curand sa se pronunte, ca are nevoie sa reflecteze asupra chestiunii inainte de alua o decizie definitiva, inainte de a distruge familia. I-am dau un ragaz, ce puteam sa fac? Eram atat de coplesita incat nu vedeam o alta solutiemi-am zis ca oricum nu mai am nimic de pierdutcateva zile in plus sau in inus nu contreaza
Acum trec zilele, una dupa alta si el alterneaza weekend-urile cand cu familia, cand cu amanta. Sunt intr-o faza in care astept sa se decida, sper din tot sufletul sa se intoarca definitiv la mine, la familia noastra si mai cu seama la fetita pe care am adus-o pe lume impreunafruct al iubirii noastresi gasesc in acesta speranta puterea de a nu forta lucrurile, de a avea rabdare
Prietenii imi spun sa sunt nebuna, ca ma mint, ca sperantele mele sunt iluzorii si ca imi pierd vremea, dar nu mai stiu ce sa fac, trec zilnic de la o stare la alta, am inceput sa vorbesc singura in bucatarie, ma gandesc ce se va alege de mine si de fetita daca vom ramane singure si nu reusesc sa-mi imaginez viata fara prezenta lui
Au trecut sase luni Exista un termen limita???