Noapte neagra. (I)

[mihi]

Noapte neagra.

Fiorii te trec
Când stai lângă mormânt
Şi-ncerci să te gândeşti
La viaţa ta de-acum.
Îţi doreai atunci
Să fi numai a lui
Dar acum vezi bine
Că eşti a nimănui.
Trecut-au multe zile
De când el ţ-i sa dus
Ai vrea să-l vezi pe el
În locul lui de sus
Acolo unde stă
Şi poate te doreste
Ai vrea să fi cu el ,
O lacrimă-ţi porneşte.
Auzi un glăscior
Ce-ncet la el te cheamă
Ai vrea să nu îl iei
Să nu îl iei in seamă;
Dar te ridici de jos
Şi cu-al tău pas fricos
O iei usor la goană
Să nu îl bagi în seamă

Ajungi într-o poiana
Şi vezi o pelerină
Ce-njurul ei stau jos
Ca florile-n grădina
Mai multe rochii roşii
Ca sângele aprins
Sau poate ca şi cerul
Când noaptea la cuprins.
Te-apropii uşor de ea
Şi o ridici de jos
Iar mintea ea îţi spală
Şi simpţi cum fugi in jos.
Ş-ajungi la un palat
De-un negru-ntunecat
Ai vrea să intri în el
Ai vrea
Te cheamă el.

Dar uite deschizi uşa
Iar frica îţi dispare
Curiozitatea ta
În minte-i tot mai mare.
Ai vrea să vezi înuntru,
Să vezi ce poate fi
Şi totu-i parcă vrajă
Palatul ce nu-l şti.
Dar ai deschis tu uşa
Ş-acuma eşti în hol,
Totul pare-a fi straniu
Chiar puful din covor.
Te-apropii tu de-o scară
Ce-nfaţă o zăreşti
Şi cu-ai tăi paşi de fiară
Pe ea în sus porneşti.
Te-apropii tu de-o uşa
Păzită de-o căţea
Ce-acuma alăptează
Puii născuţi din ea.
Se uită ea la tine
Cu-a ei privire rece
Şi scoate un mic scâncet
Ş-apoi se potoleşe.
Deschizi tu uşor uşa
Şi-nuntru tu priveşti
Şi vezi pe-o mică masă
Sicriu ca din poveşti.
El este negru
E negru ca şi noaptea
Închis şi ferecat
De mult este uitat.

N.Mihai