Cred ca sunt in asentimentul tuturor, mamici sau tatici, ca nasterea (ca si sarcina) este un miracol: pe lume apare o noua fiinta, transforma o femeie in mama si un barbat in tata, implineste visul unui cuplu transformandu-l in familie si, nu in ultima instanta, aduce cea mai de neuitat experienta din viata unei femei .
Daca in trecut evenimentul nasterii era privit cu un oarecare respect amestecat cu emotie, in prezent, datorita progresului tehnologic si avantului informativ specific mileniului III, nasterea a inceput sa fie perceputa din ce in ce mai mult ca un eveniment medical pur si simplu tehnic: femeile doresc sa isi programeze data nasterii din ratiuni care mai de care mai diferite (sociale, financiare sau chiar astrologice!), incearca sa „scape” de durerile din travaliu optand din ce in ce mai mult pentru nasterea prin operatia cezariana, isi aleg doctorii nu dupa disponibilitatea sufleteasca ci mai degraba dupa C.V.-ul acestora, si multe altele.
Din fericire atat in societatile superindustrializate ale occidentului cat si din ce in ce mai mult si la noi, avantul acesta al impersonalizarii si tehnologizarii evenimentului nasterii a inceput sa piarda din ce in ce mai mult teren. Numeroase sunt cuplurile care incearca in prezent sa dea nastere unui copilas fara sa se intervina medicamentos sau chirurgical, apeland din ce in ce mai des la metode naturale de combatere a durerii si de dirijare a travaliului precum controlul respiratiei, meditatia, suportul emotional oferit de rude si de personalul medical, etc.
Nasterea naturala este un eveniment unic si cu profunde implicatii emotionale si psihice atat pentru mama cat mai ales pentru copil. Desi majoritatea doctorilor privesc copilul aflat in burta mamei cu o oarecare superficialitate si lipsa de implicare in ceea ce priveste trairile emotionale ale acestuia, in ultimul timp multe dintre somitatile obstetricii mondiale au inceput sa-i dea fatului locul binemeritat: statusul de pacient cu drepturi egale cu cele ale mamei sale.
In consecinta este bine a sublinia faptul ca nasterea are profunde implicatii atat psihologice cat si spirituale asupra copilului. Trecerea sa prin canalul nasterii reprezinta prima batalie castigata de copil din lungul sir de obstacole care-l asteapta pe parcursul vietii. Din pacate, intr-o lume dominata de medicina bazata pe dovezi stiintifice, studiile private facute pe durate de zeci de ani avand drept subiecti copii sortati randomizat dupa modul in care au venit pe lume (nastere vaginala versus cezariana) si care au aratat diferente majore intre acestia din punctul de vedere al zestrei emotionale si al capacitatii de a gestiona anumite evenimente majore din viata lor (toate net in favoarea copiilor nascuti natural), nu au fost luate in consideratie de catre obstetricieni in primul rand, astfel ca evenimentul nasterii nu este privit ca un factor determinant al statusului emotional si psihic al copilului si mai tarziu al adolescentului.
Cezariana este o interventie chirurgicala prin care copilul se naste in urma inciziei abdomenului si apoi a uterului. Aceasta metoda de a naste este propusa de catre medici din numeroase motive. Pe de-o parte pot fi programate din timp in urma dorintei viitoarei mame de a nu trece prin chinul travaliului, iar pe de alta parte pot fi decise in ultimul moment chiar in perioada travaliului, daca medicul decide ca aceasta este solutia corecta.
Bebelusul nu risca sa aiba probleme neurologice, sa-si rupa vreun os sau sa se nasca mort din cauza efortului, ori cu probleme neobservate de catre aceia care asista nasterea. De asemenea, bebelusul nu risca sa ia nicio posibila infectie de la mama si nu este foarte obosit. Pentru mamele care au probleme cu ochii sau cu inima, cezariana este o operatie mai sigura decat nasterea naturala. O astfel de nastere nu presupune manevre si situatii jenante/traumatizante psihic pentru femeile mai sensibile (verificare de dilatatie, lipsa intimitatii intr-o sala de nasteri plina).
In plus, in timpul cezarienei mama nu simte "durerile facerii", nu trebuie sa suporte epiziotomia si efectele secundare ale acestei proceduri. Datorita anesteziilor de tip epidurala/peridurala sau a rahianesteziei, chiar si in cazul cezarienei mama poate vedea bebelusul imediat ce vine pe lume.
Uneori, medicii pot decide ca anestezia generala este mai indicata decat rahianestezia sau anestezia epidurala. Orice anestezie presupune riscuri, dar efectele secundare ale anesteziei generale sunt destul de neplacute. Din cauza tubului respirator, pot aparea dificultati atunci cand mama incearca sa vorbeasca, sa rada ori sa tuseasca.
Pentru ca se taie practic abdomenul, adica peritoneu si perete uterin si muschii, mama nu mai are voie sa ridice greutati, si chiar pusul bebelusului intr-un patut prea jos poate fi resimtit ca un efort foarte mare. Exista riscul infectiilor la locul operatiei ori al unor infectii urinare (totusi, destul de scazut) de la sonda de urina care se tine aproximativ 24-36 de ore.
O a doua sarcina dupa cezariana presupune inca o nastere prin aceeasi metoda, ceea ce inseamna pur si simplu redeschiderea operatiei initiale. Si pentru bebelusi exista un oarecare risc: pentru ca nu li s-au comprimat plamanii, ar putea avea ceva probleme respiratorii in primele ore dupa nastere.
Acum fiecare putem opta pentru una din ele. Eu am doua nasteri naturale care au decurs foarte bine fara niciun fel de complicatii.
Nastere naturala sau cezariana?
Pentru a interactiona pe Forum: Conecteza-te aici sau Inscrie-te aici daca nu ai cont.