Traiesc in Romania,sunt parte din populatia acestei tari,si sincer,in acest
moment,pot spune ca sunt cumva,suparata pe acest popor.
Acest sentiment provine din ceea ce constat eu ca se intampla in jurul meu,
si cel mai rau mi se pare faptul ca cei care nu mai au timp sa faca si o mica
analiza a evenimentelor care curg rapid pe langa ei,uita ca acest popor
stia sa lupte,stia sa doreasca mai mult...dar generatiile actuale ignora,de
cele mai multe ori aceste evenimente si accepta cu un stoicism bolnavicios
ceea ce ni se intampla.
Destul de multi adopta solutia,nu intotdeauna cea mai simpla, de a pleca
din tara,de adeveni mana de lucru ieftina si docila pentru societatile care i-au
acceptat cu buna stiinta(de obicei sub toleranta sociala ascunzandu-se si
calculul avantajelor si dezavantajelor obtinute)
Cei plecati lasa in urma copii,care treptat se instraineaza(fara voia lor) de
proprii parinti,copii care adopta,la un moment dat,acel bine pe care il
considera ei ca fiind "bine" in lumea in care gandurile nevorbite lovesc
granitele sufletelor lor,nebanuit de triste.
Am sentimentul ca acest popor accepta prea usor sa fie prost condus,ca
accepta starea de lehamite cu rang de normalitate,uitand ca o vorba din
popor spune ca -o boala lunga duce la o moarte sigura.
Am sentimentul ca acest popor sta degeaba,si urmareste care este starea
Romaniei,la televizor,si se pare ca se multumeste cu Romania chiar asa
cum este aratata la televizor,avand de aici suficiente subiecte antrenante
de discutat apoi cu prietenii,la o bere.
Exista o acuta criza de incredere,in acest context orice argument de natura
statistica,grafica,psihologica...devine inutil in fata adevarului incontestabil
care ne arata o imensa lipsa de logica profesionala,din partea celor care au
fost alesi,de majoritatea acestui popor(inclusiv de cei care au ales optiunea
de a lasa sa aleaga altii pentru ei),spre a le fi lideri si carora apoi gustul
puterii acordate,le-a intunecat gandul ca ar trebui sa faca bine si acestui
popor,nu doar propriei fiinte,propriei familii si cercului lor de prieteni
abonati la avantajele oferite de anumite conjuncturi fabricate cu intentie.
Se naste intrebarea- ar fi cumva cel mai bine sa fugim cu totii? Sa parasim
aceasta nava care a inceput sa arboreze steagul care ne aminteste de
soarta Titanicului?
Poate mai indicat ar fi un dus rece(care se pare ca a inceput sa ii fie
adminstrat deja), care poate avea un efect de inviorare a acestui
popor,care nu a incetat sa creada in promisiuni si cosmetizari repetate
ale realitatii,acceptand atat de mult timp o stare de mediocritate
iluzorie.
Sa ma ierte acest popor,nu mi-as fi dorit nicidecum,sa vorbesc asa
despre el.
