Bulimia

[Vizitator]

Bulimia este o dereglare alimentara cronica, cu accese de foame in timpul carora bolnavii maninca pe ascuns, cantitati mari de hrana, intr-un timp scurt. Pentru a preveni cresterea in greutate, ei isi provoaca apoi singuri varsaturi, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de restrictii alimentare de tip anorexic, sau fac exercitii fizice epuizante. Sentimentul de vina, depresia sau dezgustul de sine sint adesea asociate bulimiei.

Boala atinge in special femeile, iar virsta la care se manifesta deosebit de intens, este cea cuprinsa intre 18 si 20 de ani. Exista multe dificultati in depistarea bulimiei pentru ca bolnavii par in forma, chiar daca dependenta de hrana a devenit pentru ei acuta. In plus, simptomele bolii sunt un fel de loc comun al preocuparilor si complexelor predilect feminine: frica de a creste in greutate, nemultumire fata de propriul aspect fizic, exercitii fizice in exces, perioade in care se tin cure de slabire, urmate de supraalimentare, cantariri frecvente, depresii, etc. Aceste comportamente trebuie sa atraga atentia si daca nu se produce o revenire la un comportament normal, trebuie consultat un medic.

Ca o ciudatienie a comportamentului bulimic, nu doar foamea excesiva si consumul de alimente sunt semn de bulimie; s-a constatat ca exista bulimici dependenti de bauturi : potomania (necesitatea de a bea cantitati uriase de apa - 10-15 l pe zi) si dipsomania (necesitatea imperioasa de a bea cantitati mari de bauturi alcoolice, boala diferita de alcoolism).

Specialistii cred ca bulimia este o boala a societatilor moderne, iar stresul are un rol determinant in aparitia bolii. Standardele sociale si mediile sociale in care aspectul fizic este important, vulnerabilitatea psihica si cea biologic,a ii determina pe medici sa creada ca bulimia rezulta din congruenta factorilor sociali, psihologici si biologici, dar si factorul genetic poate avea o contributie la declansarea bolii. De asemeni, problemele in familie, respectul de sine si problemele legate de personalitate constituie alti factori.

Cei mai multi dintre bulimici considera boala lor o rusine, nu o declara si se invinovatesc pentru lipsa de control asupra propriei persoane. Se stie ca in tarile dezvoltate peste 1,5 % din femei sufera de bulimie, iar cele mai vulnerabile sunt elevele si studentele, ele reprezentand intre 4 si 8% din numarul bulimicilor.

Inceputul crizei este rapid si inseamna consumul irational de alimente, in special catre sfirsitul zilei. Abuzul de alimente este urmat, aproape imediat, de varsaturi provocate, ce devin automate cu timpul. Accesul de bulimie este urmat de o stare de somnolenta, dureri abdominale putenice si de o senzatie de rusine si de dezgust fata de propria persoana. Sentimentul de culpabilitate este foarte puternic. De aceea, bolnavul de bulimie va incerca sa-si contoleze greutatea prin diverse strategii: voma provocata, laxative si diuretice, sport intensiv. Daca aveti bulimie, veti mainfesta o preocupare obsesiva fata de propriul corp, chiar daca greutatea dumneavoastra este normala, sau poate chiar mai mica decat cea normala.

Urmarile asupra propriului organism sunt dramatice: tulburari frecvente ale ciclului menstrual, complicatii dentare grave si adesea ireversibile, alterarea musculaturii buco-faringiene. Efectele pe termen lung ale bolii pot fi grave deoarece acestea includ probleme cardiace, sanguine, digestive, hormonale, probleme ale rinichilor si ale oaselor. La acestea se mai pot adauga depresia si starea de agitatie permanenta.

Tratamentul bulimie este complex, necesita chiar si spitalizare. Medicul stabileste etapele tratamentului, dar prietenii si familia trebuie sa sustina permanent bolnavul. Dupa incheierea tratamentului, cei mai multi bolnavi au nevoie de consiliere pe termen lung pentru a preveni reaparitia bolii.