Inscrie-te pe Cupidon.ro:

Matrimoniale

Bunatatea

Despre dragostea fata de Dumnezeu, aspecte filosofice, morale si spirituale ale dragostei.


Vizitator

Bunatatea

Mesaj de Vizitator » 21 Iun 2012, 20:42

Bunătatea este o virtute care înfrumuseţează caracterul unui credincios şi prin care se dovedeşte înţelepciunea şi superioritatea lui. Am aflat că bunătatea e Dumnezeu, e ceea ce El dă fiecăruia dintre noi, că e binecuvântare…

În cele din urmă, am ajuns la concluzia că bunătatea nu are o definiţie şi că nu pot să o explic în cuvinte. Fiecare om percepe bunătatea într-un mod personal şi unic.. Toţi experimentăm bunătatea şi toţi o oferim, dar diferit.

Cu toate că nu voi găsi o descriere exactă a bunătăţii, pot spune că ea e ceea ce fiecare poate oferi sau primi. Bunătatea e esenţa vieţii noastre, e pace şi linişte, e răbdare, acceptare şi ridicare.

După cum spunea şi Mark Twain, bunătatea e limbajul pe care surdul îl poate auzi, iar orbul îl poate vedea. Mai mult decât putem spune sau putem face, putem trăi în bunătate, oferind-o şi primind-o. Lumea aşteaptă să vadă în noi bunătatea şi să o simtă, nu doar să audă vorbele goale ce le rostim, spunând că suntem buni. Oamenii vor să vadă în noi un exemplu, un mod de a trăi în bunătate.

Şi, după cum Hristos ne-a arătat bunătatea Sa, dându-şi viaţa pentru noi şi iertându-ne, la fel şi noi, trebuie să fim gata să iertăm, să iubim cu adevărat şi să oferim bunătate.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiin¬ţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.

Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.

Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.

Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.

Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădă¬rani şi nişte răi la suflet.

Întrucât omul este al lui Dumnezeu, întru atât are în sine bunatatea. Dumnezeu viu în sufletele noastre îndreptateste si face posibila bunatatea. Omul cunoaste aceasta stare interioara numai mergând pe caile adevarului. Prin bunatate, omul este mai om si culege urma pasilor lui Iisus.

Bunatatea nu poate fi aparenta, adica nu poate fiinta în anumite gesturi ale noastre. Bunatatea nu poate fi o stare a omului politic, a omului social, ci a omului duh.

Bunatatea vine ca un val care ne inunda fiinta noastra, ca un prisos de omenie. Ce face ca omul prin ea sa aiba un cuprins atât de mare?

La temelia bunatatii sta dragostea; ea are un izvor în dragoste. Centrul de radiere, sâmburele de crestere este dragostea. Nu poate fi cineva bun fara dragoste, pentru ca ea este izvorul tuturor creatiilor si puterea întregii existente.
Bunatatea încheaga, într-un manunchi, dragostea, blândetea, mila, mângâierea; toate sunt topite aci si alcatuiesc o stare morala unitara. În bunatate gasim blândetea. Omul bun este blând, adica are sufletul catifelat. Mai putin activa decât dragostea, blândetea, în calmul ei, nu este lipsita de puterea creatoare, ci dimpotriva. Într-o lume de potrivnicie, blândetea vine ca un întaritor, ca o înseninare, lacrima luminata

Viata ne face sa sângeram pentru ca este colturoasa si cu drumuri întoarse. Acela care traieste bunatatea, care simte vibratia si caldura ei, are darul de a îndruma si de a împaca contradictiile, are darul de a rotunji si usura durerile. Omul bun nu numai ca nu le aduce la viata, dar firea lui este facuta sa le înlature. Omul bun modeleaza viata dupa frumusetea ce a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiintei sale.

Omul, asa cum l-a lasat Dumnezeu, închide în el frumuseti nebanuite. Numai sa le stie lucra pâna ce urâtul nu-l îneaca.

Scrie răspuns