Iubire in dictionar, definitie

[iubire]

* IUBÍRE, iubiri, s.f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoana de sex opus; relatii de dragoste; amor, iubit. ¦ Sentiment de afectiune si admiratie fata de cineva sau de ceva. – Verbul la infinitv a iubi.

* IUBÍRE s. 1. amor, dragoste, (înv. si reg.) iboste, (înv.) libov. (~ dintre doi tineri.) 2. v. iubit. 3. v. dragoste. 4. v. patima.

* Iubire / antonimul cuvantului = ura

* iubíre s. f., g.-d. art. iubírii; pl. iubíri

* IUBÍRE ~i f. 1) v. A IUBI si A SE IUBI. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de sex opus; dragoste; amor. 3) Atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afecsiune) puternic fata de cineva sau ceva. /v. a iubi

* IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranzitiv si refl. reciproc. A fi îndragostit, a simsi o mare afecsiune pentru o persoana de sex opus. ¦ Refl. recipr. A avea relasii sexuale cu o persoana de sex opus. 2. Tranz. si refl. recipr. A tine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i placea sa... – Din limba slava : ljubiti.

* IUBÍ vb. 1. a (se) îndragi, a (se) placea, (înv.) a (se) libovi. (L-a ~ de cum l-a vazut.) 2. (pop.) a se dragosti. (Se ~ cu ea.) 3. v. placea.

* IUBÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

* iubí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. iubésc, imperf. 3 sg. iubeá; conj. prez. 3 sg. si pl. iubeásca

* A IUBÍ ~ésc tranz. 1) (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atasament sufletesc. A-si ~ sara. A-si ~ mama. /<sl. ljubiti

* A SE IUBÍ ma ~ésc intranz. A avea relatii de dragoste (cu cineva); a se dragosti. /<sl. ljubiti

* iubí (iubésc, iubít), vb. – A fi îndragostit. – Var. (înv.) liubi. Sl. ljubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 151; DAR), cf. bg. ljuba, sl. ljubiti, rut. ljubyty, rus. ljubiti. Este cuvînt comun (ALR, I, 249). – Der. iubire, s.f. (dragoste); iubit, s.n. (dragoste); iubit, s.m. (persoana iubita, dragut, amant); iubita, s.f. (amanta, ibovnica, draguta); iubitor, adj. (care iubeste); iubes, adj. (pasionat); iubaret, adj. (pasionat); (l)iuboste, s.f. (înv., dragoste), cu var. iboste, s.f. (dragoste), din sl. ljubosti; libov, s.n., (înv., dragoste), din sl. *ljubovi, cf. bg. libov; libovi, vb. refl. (Bucov., a se desfata, a se distra, a trîndavi), din sl. ljubovati, cf. rus. ljubovati sja; ibovnic (var. libovnic), s.m. (amant, iubit), din limba slava ljubovniku, cf. bulgara : libovnik; ibovnica, s.f. (amanta, concubina, tiitoare); preaiubi, vb. (înv., a face dragoste), format pe baza slava. preljubiti.