Obiceiuri de nunta in Romania

Informatii, sugestii, pareri, acte, intamplari legate de casatoria civila la primarie sau la consulat in strainatate. Informatii, intrebari intamplari despre casatoria religioasa, in general cununia la biserica.
Avatar utilizator
Cupidon
Site Admin
Mesaje: 285
Membru din: 26 Mai 2008, 16:52
Localitate: Bucuresti
Contact:

Obiceiuri de nunta in Romania

Mesaj de Cupidon »

Incepand de la dansuri si pana la obiceiuri specifice anumitor zone din Romania, fie care nunta are sarmul ei. Ce obiceiuri de nunta sunt specifice in zona ta ?
Vizitator

Re: Obiceiuri de nunta in Romania

Mesaj de Vizitator »

La noi, românii, nunta se săvârșește sâmbătă seara, apoi fiind prilej de bucurie, slujba este urmată de o masă festivă și de distracție. Aceasta, în genere, ține până a doua zi dimineața, iar nuntașii, fiind foarte obosiți, vor dormi în timpul Sfintei Liturghii de duminică ceea ce este un păcat foarte mare. Deci, fiind prilej de bucurie și de veselie, cununia se săvârșește în zi de sărbătoare, dar îndată după Sf. Liturghie când credincioșii se află la biserică.

Trebuie menționat faptul că ambii tineri trebuie să fie de aceeași religie, adică să fie creștini ortodocși. Nu este îngăduită nunta dintre un ortodox și o persoană de altă religie. Tânărul sau tânăra, dacă sunt neortodocși, trebuie să treacă la ortodocși. Și nașii trebuie să fie ortodocși, căsătoriți, cu o viață de familie morală, exemplară, pentru a fi modele de urmat în viața finilor.

Inelele de logodnă au și ele o însemnătate deosebită: ele sunt semnul iubirii, al credincioșiei, al legăturii tainice pe care o făurește Taina Căsătoriei între viitorii soți. Cât privește săvârșirea slujbei, aceasta trebuie să își desfășoare ceremonialul numai în casa domnului, în Biserică, și nu în case particulare. Nunta se celebrează în zona cea mai centrală a bisericii, în naos. Pe durata nunții, cei doi tineri sunt cinstiți așa cum sunt cinstiți împărații. Aceasta este și sensul încoronării lor.

Unele comunități rurale încă mai cheamă pețitori pentru a uni familiile în devenire. Unde nu e folosit un pețitor, tradiția cere ca părinții soțului să ceară mâna fetei de la părinții acesteia. Pețitorul folosește o poezie specială, cunoscută de folcloriști sub denumirea de orație de nuntă, o alegorie în care un tînăr vânător pleacă sa vâneze o caprioară.

Familia mirelui trece apoi din casă în casă cu sticle de țuică sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toți iau parte la închinare, pentru că refuzul este echivalent cu refuzul invitației la nuntă.

Nașii lor de botez, sau alți apropiați, se alătură familiei nupțiale la nunta bisericească și la recepția de mai târziu, ce are să dureze o noapte întreagă. Unul din momentele cheie ale ceremoniei vizează despletirea coroniței de mireasă, care simbolizează schimbarea de statut, trecerea de la poziția de fată la cea de nevastă.

Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!

Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furtul miresei. Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (striptease, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc).

Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate.



Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Urmeaza un moment mult asteptat de catre cei necasatoriti, anume aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa.
Scrie răspuns

Pentru a interactiona pe Forum: Conecteza-te aici sau Inscrie-te aici daca nu ai cont.