Este barbatul sursa tuturor neplacerilor sau sunt cu adevarat femeile desavarsit de imposibile?
Trecerea timpului erodeaza orice relatie. Nu conteaza cat de multe promisiuni se fac la inceput, deseori, indiferent de situatie apare ceva care va strica totul sau macar va face ca nimic sa nu mai fie la fel. Nu conteaza daca intre timp au aparut copiii, daca divortand trebuie sa se plece de la zero; atunci cand nu se mai poate, unul din doi spune NU si gata, a fost nu a fost iubire, s-au placut sau nu acum chiar ca nu se mai poate, asa ca fiecare cu ale sale.
Cand totul merge din rau in mai rau, cand unul se schimba mai mult decat este celalalt in stare sa inteleaga, oricat de frumoasa ar fi fost la inceput, o relatie se rupe. La urma urmei, daca nu te mai simti bine, daca iti pierzi libertatea si pofta de viata de ce sa ramai intr-o casatorie, doar pentru ca asa spune cine? La urma urmei, acum traim vremuri moderne in care am invatat sa facem si sa desfacem, iar divortul este in acest caz, alegerea cea mai buna.
Iubirea din luna de miere este pur si simplu uitata, negata chiar.
De ce se ajunge aici ?
Ce s-a intamplat cu acele suflete care prindeau aripi din orice atata vreme cat erau impreuna? Conteaza in o asa situatie ca alegi sa divortezi sau sa ramai sa suferi in continuuare intr-o casnicie care nu te mai reprezinta, ori este mai importanta cauza care a facut posibil sa se ajunga aici? Cine este vinovat atunci cand lucrurile incep sa nu mai mearga bine, pentru ca in general cineva sigur este vinovat, trebuie sa fie, nu are cum sa sa se ajunga la asa rascruce fara ca nici unul sa fi facut ceva (bine si asta poate fi un motiv).
Recapitulare
Dupa multi ani sau doar cateva luni, lucrurile nu mai merg bine asa ca fiecare alege sa plece pe drumul sau. Uneori cu scandal insa cel mai adesea pe furis, pe ascuns. Mai intai incep cautari, tatonari de teren fertil si abia apoi se iau deciziile zgomotoase, exact atunci cand tu crezi ca totul va fi mai bine, ca va intra pe un fagas normal. Nepotrivit moment sa te trezesti cum mama copiilor tai iti spune ca nu se mai poate, ca e mai bine sa iti faci bagajele si sa te tot duci. Pe de alta parte, si mai nepotrivit cand, in timp ce tu crezi ca totul merge bine persoana de langa tine sa creada exact contrariul si in acelas timp comportandu-se ca si cum nimic rau nu s-ar intapla.
Mai o cearta, mai o impacare, uite ca mai trece un an, si an dupa an in total cinci. Cinci ani care incep sa fie multi si grei pentru o fata tanara care ajunge sa implineasca 30 fara sa fi reusit a conclude ceva, cu mult mai grei pentru o sotie careia nimeni nu ii mai reaminteste cat de speciala, provocatoare si pretioasa este. O acumulare de frustrare, mai ales in cazul barbatilor care nu au avut curajul sa infrunte viata, sa cucereasca acea femeie alaturi de care ar fi putut sa isi petreaca tot restul vietii.
Femeile sunt complicate si delicate, barbatii sunt prea grei de cap pentru a le intelege, iar raul se intampla atunci cand femeile aleg sa se inchida in sine, sa nu vorbeasca despre dorintele pe care le au, despre ceea ce incepe sa nu mai mearga cum trebuie, atunci cand aleg sa spere la nesfarsit ca poate, intr-o zi, barbatul de langa ele va incepe sa le citeasca gandurile, asa, din senin, iar apoi sa schimbe totul.
Barbatii alearga dupa himere, toti vor un penis mai mare, o erectie mai prelungita in timp ce femeile se multumesc cu a se lasa exploatate adeseori, iar raul se intampla atunci cand, barbatii nu au curajul de a spune femeilor de langa ei ceea ce ii ingrijoreaza, de a exprima ceea ce simt si cat de mult le iubesc, de a isi accepta limitele, dar mai ales atunci cand devin incapabili sa inteleaga ca nu dimensiunile sau timpii erectiei sunt ceea ce i-ar ajuta sa fie superstaruri in fata prietenelor lor ci mai degraba capacitatea de a le asculta, de a le sprijini si incuraja in tot ceea ce fac.
Concluzii si intrebari ?
Este barbatul sursa tuturor neplacerilor sau sunt cu adevarat femeile desavarsit de imposibile? Daca sunt barbatii atat de neisparviti cum ramane cu femeile care ii accepta asa? Trebuie de fiecare data sa fie un vinovat, are rost sa facem o tragedie din toate sau, asa cum a fost facuta casatoria se poate si divortul? Ar trebui sa se ajunga atat de usor la asta de indata ce incep sa se intampine primele greutati? Este o optiune mersul la psiholog? Cand o relatie incepe sa nu mai mearga, ce este mai bine, ruperea ei imediat sau mai bine sa faci tot ce iti sta in puteri pentru a o repara? Ce duce la stingerea focului intre parteneri?
Sunt de vina orele suplimentare la locul de munca, statul la calculator, privitul la televizor? Ar fi un lucru bun daca fiecare l-ar insela pe celalat, este absolut necesar ca din cand in cand sa fie schimbati partenerii? Este cumva lipsa de sensibilitate a barbatilor un factor, ori femeile sunt mult prea complicate si pretentioase? Ce le trebuie femeilor, un barbat care sa le ciuguleasca din palma sau un arogant insuportabil? Ce face o relatie sa dureze, statul cat mai mult timp impreuna sau gasirea a cat mai multor ocupatii care sa iti ocupe tot timpul?
Citeste si un alt articol interesant : exista viata dupa divort.
