M-am saturat sa fiu doar amic - vreau şi eu povestea mea de dragoste!

De cand ma stiu am fost inconjurat de femei frumoase! Am o multime de prietene, alaturi de care ma simt bine, povestim si ne distram cat putem – compania lor imi face bine, sunt mai putin apasatoare decat barbatii si nu-mi consuma toata berea din frigider, ba chiar aduc tot felul de mici atentii cand ma viziteaza... Si ma viziteaza des! Pentru ca eu sunt AMICUL! Adica cel mai bun prieten, pe umarul caruia poti plange linistita, cu care poti discuta despre orice si mai cu seama cel care te face sa zambesti cand te-a inselat prietenul.

Problema este ca am cam obosit de atata amicitie fara sa am si eu povestea mea. Imi plac prietenele mele, nu vreau sa fiu meschin, dar cum incerc sa deschid poarta uneia din ele pentru a trece "la o noua faza", ma trezesc ca imi da "pass"... Incep sa ma intreb daca nu cumva e ceva in neregula cu mine – or fi crezand ca sunt gay? Nu ca asa avea ceva impotriva astora – de-abia imi lasa mie mai multe! – dar nu cred ca infatisarea mea si comportamentul ar lasa sa se inteleaga asa ceva...

Totusi, nu stiu cum sa fac sa-mi construiesc si eu o relatie serioasa. Prietenia e un sentiment foarte frumos, insa de la o vreme ma intreb daca n-ar fi fost mai bine sa fiu mai putin "prietenos" si mai mult "ofensiv". Sa fac asa cum fac majoritatea barbatilor – vrei ceva, ia-ti si gata! Pe urma mai vedem...

Pana una-alta ma tot zvarcolesc singur in pat si ma gandesc la doua dintre amicele mele, care-mi plac foarte mult. Una este blonda, cu ochii albastri, finuta si cu trei pistrui nostimi pe varful nasului, iar cealalta este bruneta, cu gene lungi, buzele carnoase si solduri senzuale, care se misca precum dansatoarele din filmele indiene. Imi plac amandoua in egala masura – mi-ar fi greu sa aleg – dar ce spun eu, sa aleg, cand ele ma vad doar ca pe un prieten?!?

Ma gandesc cat de urat ar fi sa pierd aceste doua fete splendide doar pentru ca as incerca sa mi le apropii mai mult si hormonii mi se mai potolesc, dar pe de alta parte, mi-e limpede ca nu mai pot sa continui in felul acesta – toate plang pe umarul meu – eu pe umarul cui sa ma plang?!? Vreau si eu povestea mea de dragoste !