Te vrea sau nu te vrea?

Se spune ca nu suntem ceea ce credem noi insine ca am fi, ci ceea ce vad ceilalti in noi atunci cand ne privesc - de aici ideea ca „perceptia” este un element important in viata noastra, intrucat avem moduri diferite de a interpreta lucrurile, in functie de propria personalitate si sensibilitate. Logica perceptiei este interesanta, insa nu se aplica in meteorologie si in iubire.

Ce vreau sa spun? Pai ori ploua ori e soare, cum sa interpretezi altfel asemenea manifestari ale naturii? Si cand vorbim de sentimente, cu toate ca exista tendinta de a complica lucrurile, de a le abstractiza si rasuci pe toate partile pana la paranoia, intre barbati si femei se intampla mereu una din doua – ori se plac, ori nu se plac. Indiferenta nu se pune!

Vorbind de relatii de cuplu si de iubire in general, exista un film - o comedie draguta, intitulata Adevarul e ca nu-i placi destul, care isi propune sa ne deschida ochii – EL tenteaza cu ezitari, nu se implica suficient, vrea mai mult spatiu, timp de gandire - trebuie sa mai reflecteze? Nu te vrea! Asta e adevarul, chiar daca te crezi specialista in perceptii complicate si interpretezi, elaborezi, cauti explicatii, justificari, scuze – iti pierzi vremea si-ti consumi energiile cu persoana nepotrivita!

Am cunoscut deunazi un tip haios, daca „haios” e adjectivul potrivit pentru unul ce genereaza spontan o replica amuzanta ca raspuns la orice fraza a ta, iar el sustine ca ar trebui sa acceptam comportamentul barbatilor ca pe o corespondenta traiectorie canina: „noi, barbatii, suntem precum cainii – acceptam putine ordine, simple, directe si non-contradictorii - in acest fel intreaga relatie functioneaza excelent!”.

Din momentul in care am luat cunostinta de aceasta marturisire revelatorie, incerc sa exersez tehnici corespunzatoare cu Rocky – cainele meu fox-terrier – dar el ma priveste cu o constanta si inexplicabila perplexitate. Aceasta consternare sa fie oare rezultatul faptului ca perceptia canina este complet diferita de cea umana???