Efectul Placebo in medicina psihoterapie si dragoste

1. Efectul „placebo“ în medicină

Placebo în latină înseamnă: voi plăcea. Este efectul terapeutic pozitiv sau negativ pe care-l obţinem la un pacient când ii administram un medicament adecvat, dar care nu depinde de acesta din urmă. Când se administreză unor pacienţi cu dureri de cap obişnuite două medicamente recunoscute a fi eficiente, printre care aspirina, durerile se diminuează în proporţie de 60%. Eficacitatea estimată astfel este de 60%. Dacă, fără ca pacientul şi medicul să ştie, li se dă un comprimat „placebo" care arată la fel, dar nu conţine nici un ele­ment activ, eficacitatea este de 50%. Deci, 10% depin­de de medicament şi 50% de altceva. De ce anume?

In medicină, se estimează că este un efect parazit, dar de fapt este efectul cel mai interesant pentru că este cel mai important şi mai fidel şi există pentru toate medi­camentele. Anumite medicamente sunt în sine mai pu­ternice, precum un antibiotic bine ales într-o pneumo­nie sau un neuroleptic puternic într-o criză de delir. Al­tele, mai puţin specifice precum tranchilizantele, sunt mai puţin eficiente. în aceste cazuri, partea atribuită efectului placebo poate fi mai importantă. Acest efect este aproape exclusiv pentru medicamentele ineficiente precum polivitaminele atunci când mâncăm de toate în mod normal.

Placebo este un medicament minunat. Ca un camele­on, are avantajele şi dezavantajele medicamentelor cu care este comparat. în psihiatrie, are adesea în jur de 40% din efectul terapeutic, iar adevăratul medicament abia dacă depăşeşte: aproximativ 60%.

Factorii efectului placebo

Efectul placebo depinde de trei factori:

  1. Pacienţii placebo pozitivi, care reacţionea­ză bine la medicamente precum şi la placebo, sunt mai degrabă optimişti şi cel mai adesea mulţumiţi de îngri­jirile din spital, de hrană, de infirmiere şi de vizitele pe ! care le primesc. îşi iau corect tratamentul şi au o relaţie i bună cu medicul lor. Pacienţii placebo negativi sunt mai ; degrabă în poziţia inversă. Nu suntem niciodată întru ! totul placebo pozitivi sau placebo negativi. Este o ten­dinţă, o orientare.
  2. Există, de asemenea, medici placebo po­zitivi şi negativi. Efectul placebo ţine de personalita­tea medicului şi depinde de credinţa sa în medicamen­tul pe care-l dă, contactul său şi căldura sa umană, ca­lităţile sale de comunicator şi capacitatea de convin­gere.
  3. Mediul înconjurător: suportul sau pierderea familiei, prietenilor, serviciului; răspunsul satisfăcător sau nesa­tisfăcător la nevoile de dragoste, de securitate, de liber­tate, de recunoaştere, de stimă de sine, de a se simţi util

2. Efectul placebo în psihoterapie

Putem extrapola şi asimila medicamentul cu metoda terapeutică utilizată precum psihanaliza, terapia Gestalt, terapiile comportamentale, programarea neurolingvistică sau cu mijloacele terapeutice: ascultarea activă, masa­jul, privirea, respiraţia, exprimarea verbală, interpreta­rea etc.

Cercetările asupra diferitelor metode şi instrumente­lor care acţionează în psihoterapie au arătat că eficacita­tea terapiei depinde

  1. de client, calităţile sale personale: receptivitate, ca­lităţile „placebo +" pentru 40%
  2. de terapeut, personalitatea sa şi felul său personal de a se servi adecvat de această metodă, efectul său „placebo +" pentru 30%
  3. de metodă sau de instrumentele terapeutice utiliza­te pentru numai 20%.

Cercetările au arătat că factorii terapeutici cei mai efi­cienţi ce depind de persoana terapeutului sunt în prin­cipal căldura umană, capacitatea sa de a comunica şi co­erenţa între ceea ce spune şi ceea ce face, mult mai mult decât metoda utilizată.

Aceasta explică de ce este dificil de demonstrat care metodă este mai eficientă. Nu înseamnă că ele nu valo­rează nimic, ci că statisticile măsoară în acelaşi timp alţi parametri pe care nu-i pot disocia de metodă.

3. Efectul placebo în dragoste

Prin extrapolare, putem asocia medicamentului, me­todei şi instrumentelor terapeutice, manifestările iubirii: privirea, mângâierile, sărutul, cuvintele, tonul vocii, ex­primarea sentimentelor etc.

Pacientului care primeşte medicamentul sau clientu­lui care beneficiază de terapia sa îi putem asocia pe cel care primeşte manifestările de tandreţe: atât bărbatul, cât şi femeia care ascultă, răspunde, priveşte, reacţionează.

Medicului sau terapeutului îi putem asocia pe cel care oferă tandreţe: cel care vorbeşte, mângâie, priveşte pri­mul, acţionează, cere sau propune. Efectul placebo va fi cu atât mai mare cu cât cei doi parteneri vor fi placebo pozitivi, adică „accordeurs": cei care văd mai mult partea pozitivă a lucrurilor, pa­harul pe jumătate plin.

A acorda, a dezacorda.

Astfel, aceeaşi mângâiere poate fi dată de un îndră­gostit, un seducător, un anxios, un dominator, un gelos. „Te iubesc" poate fi spus în mii de feluri diferite, cu me­saje ascunse diferite ca în exemplele de mai sus şi poate fi primit cu indiferenţă, respingere sau o aşteptare ne­sperată. O privire tandră a unui îndrăgostit autentic nu are acelaşi efect asupra unei femei în funcţie de felul în care ea se simte puternică şi sigură pe sine, neliniştită şi geloasă, frumoasă sau urâtă, atrăgătoare sau atrasă, aten­tă şi receptivă.

Un îndrăgostit sensibil nu va trimite de mai multe ori o privire tandră dacă nu observă la celă­lalt semne de aşteptare sau de primire care să-i confirme că celălalt este pregătit pentru pasul următor. Amintiţi-vă: într-o relaţie creativă, fiecare este capabil să facă pasul următor când celălalt este pregătit. Este foarte, foarte important.

Când amândoi sunt la fel de îndrăgostiţi, am adesea impresia că ceea ce se petrece în relaţia de dragoste şi face ca ea să funcţioneze depinde mai ales, contrar cre­dinţei comune, de cel care primeşte mesajul verbal sau corporal (privire, mângâiere...) poate în procent de peste 40%. în al doilea rând, mesajul de dragoste depinde de cel care dă marca de afecţiune în proporţie de 30% şi, în sfârşit, de mesajul însuşi (discurs sau comportament de dragoste) probabil cu 20%. Cel care primeşte determină într-adevăr nivelul efectiv al transferului de dragoste. Cel care oferă este uneori la un nivel prea ridicat şi ceea ce depăşeşte răspunsul celuilalt este pierdut, anulat. Când cel care dă este la un nivel prea scăzut, răspunsul prea ridicat al celuilalt îi dă permisiunea sau îl invită să ridice tonul.