Teama obsesiva de imbatranire – o sa ma mai iubeasca cineva?
Odata cu atingerea varstei de 40 de ani am inceput sa ma simt amenintata teribil de trtecerea timpului, astfel incat ma simt pur si simplu terorizata de ideea imbatranirii! Ma agat cu unghiile si cu dintii de ceea ce a mai ramas din tineretea mea – m-am apucat sa fac sport desi nu m-am dat in vant niciodata dupa miscare si am devenit tinta sigura pentru vanzatorii de produse cosmetice care promit reintinerirea tenului, improspatarea prin exfoliere, reducerea celulitei, drenajul si toate celelalte beneficii mai mult sau mai putin iluzorii.
Ma analizez critic in fiacare dimineata, ma cantaresc si combin tot felul de diete menite sa asigure un corp cu un aspect cat mai tineresc cu putinta – mi s-au sterpezit dintii de la atata salata si mere ionatane si mi-e foarte clar ca trec printr-o criza fara precedent. Ma tem in primul rand ca vor incepe sa apara primele semne ale menopauzei, pe care o percep ca pe o creatura fantezista dezgustatoare – un monstru ce ameninta ieremediabil feminitatea – si am convingerea ca aodata cu instalarea ei n-o sa ma mai poata iubi nimeni!...
Nu vreau sa pierd mica satisfactie resimtita cand constientizezi ca un barbat intoarce capul dupa tine, nu vreau sa aud de osteoporoza si de riscul de fracturi si mai cu seama am oroare de parul alb! Daca asta este nebunie, ok – numiti-ma nebuna, dar lasati-mi va rog tineretea...
Sora mea imi lasa deschisa pe birou o revista la pagina cu articolul despre Diana Athill – frumoasa doamna de 92 de ani, care timp de jumatate de secol si-a dedicat-o cartilor scrise de altii (Margaret Atwood, Philip Roth, Gitta Sereny, Simone de Beauvoir e John Updike), la 80 de ani s-a apucat ea insasi de scris, iar dupa 90, a publicat o bijuterie de carte, de care te indragostesti inca de la primele pagini – „Somewhere Towards the End”.
Printre frazele pline de un umor de inteligenta indiscutabila se intrezaresc episoadele luptei cu imbatranirea corpului, cu dezinteresul tot mai pregnant pentru sex, cu neputinta de a mai conduce propria masina si pentru a pastra locul ocupat inca in viata celor din jur...
Ca multe alte femei de varsta mea, ma incapatanez sa-mi spun ca eu nu imbatranesc, ci ca ma pregatesc pentru partea cea mai frumoasa, cea mai buna, care de-abia de-acum incolo ar trebui sa apara. Intre timp insa, daca-mi permiteti o sugestie – iubiti, iubiti, iubiti din toate puterile voastre!...
