Cum se păstrează iubirea şi prietenia?

Sunt o femeie norocoasă: am o căsnicie fericită, solidă ca o stâncă, bazată pe o iubire din acelea care îţi apar o singură dată în viaţă! Ne-am ajutat unu pe altul la greu şi ne-am distrat pe ruptelea în momentele de relaxare, am fost mereu împreună, la nunţi şi la înmormântări de rude, de prieteni, ne-am scris fiţuici unul-altuia la facultate, în fine se poate spune că avem în coş destule merinde pentru a scrie o carte…

Suntem pe plaja din Mamaia şi muncim de zor să-l acoperim cu nisip pe fiul nostru de 7 ani, care în general e un copil bun, doar că din când în când mai pune întrebari de incuietoare:
-    Mami, tu şi tati cum faceţi să nu vă certaţi niciodată?

Ne uităm unul la altul cu ochii mariţi de surpriză. E adevărat, nu ne-am certat niciodată, dar până acum nici că ne-am gândit la asta! Mă scarpin în cap şi răspund tărăgănat:
-    Păăăi... vezi tu... noi avem un lucru nepreţuit care ne leagă, adică o iubire care-şi are rădăcinile într-o prietenie adevărată. Pur şi simplu nu vrem să o pierdem de dragul unei certe stupide!

Sunt multumită de răspunsul meu şi continuăm să lopăţim nisip pe burticica lui. Dar subiectul pare că nu s-a încheiat aici, căci aterizează urmatoarea întrebare:
-    Şi cum faci să păstrezi o prietenie adevărată?

E clar, s-a terminat cu lopăţitul! Ne aşezăm toţi trei pe prosop şi încep să explic:
-    Uite cum faci: ia în căuşul palmei puţin nisip şi-apoi strânge pumnul cât poţi de tare.
-    Dar îmi scapă printre degete! se văită el.
-    Atunci ia puţin nisip în căuşul palmei şi ţine palma deschisă.
-    Dar mi-l zboară vântul!...
-    Atunci ia puţin nisip în căuşul palmei şi acoperă-l cu mâna cealaltă, nici prea strâns, nici prea larg, doar cât să stea cuminte la locul lui. Vezi? Aşa se păstrează o iubire şi o prietenie adevărată: o primeşti, o adăposteşti şi o ocroteşti cu mâinile-amândouă, fără să forţezi lucrurile, fără să o laşi în voia vântului...
-    Ahhh, înteleg! Se declară el mulţumit în sfârşit şi se aruncă-n valuri.

Soţul mă priveşte lung şi şopteşte uşurel:
-    Să-i dea Domnul în viaţă amici care cunosc povestea nisipului, draga mea!...