Casatorie : incredere, necazuri, probleme, fericire

Eu cred ca le cam stiu pe toate. Iata, recunosc asta. Nu am deloc intentia sa-i ranesc sau sa-i chiuiesc pe cei dragi. Insa experienta mea de o viata m-a invatat ca in cele mai multe subiecte, de cele mai multe ori, am dreptate. Insa ceea ce m-a socat de-a lungul mai multor ani de casnicie, a fost descoperirea ca, pe masura ce aveam tot mai multa dreptate, eu si sotul meu ne distantam tot mai mult ca si cuplu. Vezi, oricat de ciudat pare, de-a lungul vietii, sotul meu a trait cu impresia gresita ca are dreptate de cele mai multe ori (ca sa vezi!). Asa ca am ajuns sa ne certam – foarte des. Asta pana cand am invatat niste lucruri.

Mai precis, cand este vorba de anumite neintelegeri, nu mai exista corect si incorect – ci doar modul tau de a privi lucrurile si cel al sotului.

Laura, 38 de ani: La inceputul casniciei noastre vedeam lucrurile numai in alb si negru. Acum nu mai cred mereu ca eu am dreptate si sotul meu nu are. In viata, intre alb si negru exista mult mai multe griuri decat credeam, iar acest lucru m-a invatat sa am rabdare si sa recunosc valoarea compromisurilor.

Cu cat ajung sa-l cunosc si sa-l apreciez mai bine pe sotul meu, cu atat ii respect mai mult parerile. Asta nu inseamna ca sunt mereu de acord cu el. Dar pot vedea valoarea unui compromis satisfacator pentru amandoi. Si, in loc sa-l bat tot timpul la cap ca nu are dreptate, de obicei imi inghit vorbele usturatoare si spun doar ceva de genul „inteleg ce vrei sa spui“ sau „nu ma gandisem la asta“. Dupa ce recunosc cu sinceritate valoarea punctului lui de vedere, si lui i se pare mai usor sa asculte ce am de spus. Si fiindca stiu ca el ma asculta cu atentie, de cele mai multe ori nu mai doresc asa de tare sa-i arat cata dreptate am. Ce ciudat functioneaza lucrurile astea, nu-i asa?

6. O casnicie grozava nu inseamna lipsa conflictelor, ci doar ca sotii incearca in permanenta sa faca ce este bine

Poate credeti ca, gratie intelepciunii pe care am acumulat-o, eu si sotul meu nu ne mai certam deloc. Gresit! Pe cat este de important sa faceti compromisuri, este important si sa aveti cate o mare cearta din cand in cand. Fiindca atunci cand va certati nu se intampla numai sa ridicati vocea, ci si sa ridicati probleme reale – uneori ingropate – iar discutarea lor va provoaca sa va intelegeti mai bine ca persoane, unul pe altul si relatia voastra. Nu as renunta la certuri pentru nimic in lume, caci stiu ca ele nu ne vor desparti, ci ne vor face mai puternici.

Ai vazut cumva filmul stiintifico-fantastic din anii 1980 numit Making Mr. Right? Cand eroina eleganta, jucata de Ann Magnuson, este angajata sa invete un robot cum sa se poarte ca o fiinta umana, ea are posibilitatea de a crea un barbat perfect. Foarte priceputa la afaceri, ea isi foloseste cunostintele de marketing pentru a forma personajul android creat de John Malkovich conform versiunii ei personale a barbatului ideal – sensibil, dornic de a face placere si foarte dispus sa asculte.

Exista un pic de fantezie creatoare in fiecare dintre noi – ceva ce ne face sa credem ca putem schimba persoana iubita, pentru a o aduce mai aproape de perfectiune. Putem folosi suportul si empatia sau strigatele si ultimatumurile, dar ne asumam aceasta responsabilitate cu convingere perseverenta, crezand ca facem ceea ce trebuie.

Oricare ne sunt motivele, efortul este epuizant. Transformarea unui barbat adult – dezbarandu-l de niste obiceiuri, convingeri si idiosincrazii vechi de decenii, este intr-adevar o misiune imposibila. Si vei ajunge sa-ti dai seama, relativ devreme daca ai noroc, ca este mult mai usor sa schimbi modul in care reactionezi la comportamentul lui.

Iata un exemplu perfect, cel al Alinei, de 36 de ani: Obisnuiam sa ma enervez cand sotul meu spala vasele dar nu le si punea la loc. Dar nu obtineam nimic astfel; reprosurile mele nu faceau decat sa-l umple de nemultumire. Acum, cand ajung acasa si bucataria este curata, spun numai „Minunat, acum nu mai trebuie decat sa pun vasele la loc.

Am probleme. Legate de incredere. Probleme legate de obsesia controlului.

Si desigur, mai am si alte probleme, pe care le voi voi descoperi candva. Cred ca am stiut dintotdeauna ca nu sunt perfecta. Dar in peste zece ani de casnicie, m-am confruntat cu realitatea dura a problemelor pe care le am.

Semne ale acestor probleme existau inca de cand eu si sotul meu am inceput sa iesim impreuna, mai ales in privinta increderii. Inca de la inceput am fost foarte suspicioasa fata de el.

El zicea de exemplu: Te sun diseara la ora 8. Apoi, numai ca sa ma duca de nas, ma suna exact la ora 8. Stiam eu ca pune ceva la cale, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce. Acelasi tip de experiente au urmat dupa ce ne-am casatorit. Cu exceptia unor rare situatii cand o dadea in bara. Iar eu nu aveam deloc simtul masurii cand ii evaluam greselile; oricare dintre ele era un pacat capital. Fie ca glumea pe seama noii mele coafuri ori venea acasa tarziu, fierbeam saptamani intregi si chiar ma lasam cuprinsa de ganduri legate de divort. Ma gandeam ca daca m-ar iubi – mult de tot – nu ar face asa ceva.

M-as bucura sa va marturisesc ca acest comportament irational a durat numai cateva luni si ca am scapat de el. Dupa ani de zile de auto-examinare si discutii cu prietenii cei mai buni din lume pe care ii poate avea o femeie, am ajuns sa inteleg niste lucruri despre mine insami. Fara a intra in prea multe detalii, pot spune ca mi-am examinat povestea vietii, cu un tata distant din punct de vedere emotional si o mama cu vointa puternica si m-am gandit la toate modurile, bune si rele, in care relatiile respective mi-au afectat modul in care am abordat casnicia.

Inca ma lupt cu toate aceste lucruri. Dar imi este foarte clar ca multe dintre frustrarile noastre cele mai profunde din relatie sunt o oportunitate de a ne confrunta cu propria persoana. Este un lucru ce poate fi dificil de acceptat – pana la urma, este mult mai usor sa tii socoteala slabiciunilor sotului si sa-ti spui ca esecurile lui sunt singurul lucru care te impiedica sa ai un mariaj mai bun. Dar daca vrei sa-l parcurgi, acest drum anevoios catre cunoasterea de sine poate fi una dintre cele mai satisfacatoare recompense a unei relatii de lunga durata – fiindca vei invata sa-ti indragesti ciudateniile si sa fii intelegatoare cu tine insati, la fel cum vei face si cu sotul tau.