Nunta este o ceremonie religioasă și - sau civilă, în timpul căreia se sărbătorește începutul unei căsătorii. Nunta este un ritual care oficializează uniunea dintre două persoane (în majoritatea țărilor lumii: de sexe diferite) în fața unei autorități civile sau / și religioase, urmată de o petrecere la care participa prietenii, familia și apropiati ai acestora.

Nunta face parte din Căsătorie si este compusă din mai multe părți:

La crestinii ortodocși, nunta are loc după înscrierea civilă la primarie și după cununia religioasă la biserică. Daca logodna nu a fost oficiata înaintea cununiei religioase, preotul îi logodește pe miri la intrarea in biserică, prin rostirea unor rugăciuni speciale, premergatoare celor de nuntă. Logodna dureaza aproximativ 15 minute si nu este urmata de predica.


Obiceiuri și tradiții de nuntă


Obiceiurile si tradițiile din ziua nuntii difera de la o zonă geografică la alta : in Ardeal si Maramureș, mirii au doua sau mai multe perechi de nași, in timp ce in restul tarii avem o singura pereche de nași.

Pregatirile pentru nunta incep cu minim 6 luni inaintea nunții. "Proiectul" de nunta demareaza cu cererea in căsătorie a unei fete necăsătorite. Mirele merge in pețit la viitorii socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca primeste binecuvantarea si consimțamantul parinților fetei, mirele cumpăra un inel de logodna si o cere in căsătorie pe aleasa inimii.

Dupa ce mireasa acceptă cererea in căsătorie, tinerii miri trebuie sa caute nași pentru cununia religioasă, numiti părinți spirituali al familiei nou create. Dupa vechile tradiții de nunta nașul era personajul central al nuntii, nicidecum tinerii miri. Nașul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nașa, domnișoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nașilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru organizarea si desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri.

Conform tradiției si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nașilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Mirii, cum spune preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nași, exact asa cum isi respecta proprii parinti.

Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nași, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nași, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nași pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nașii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla de vin, eventual o sticla de sampanie.

In ziua nuntii, daca ar fi sa respectam tradițiile din Romania (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserică, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui.

Aceștia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nașilor.

Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nașa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nașului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nașilor cateva cadouri "de imbracat", conform tradiției (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nașul mare ii cinstește pe cei din alai cu "vin si bucate alese" (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nașa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.

Aici are loc gatitul miresei de catre nașa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nașa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nașului, nașei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.

Nuntașii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nașa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, pornește in cele din urma catre biserică.

Mersul in alai, ca si intrarea in biserică trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nașul si mireasa, apoi mirele si nașa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserică, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nașului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc.

Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi mașina, daca drumul pana la biserică se face cu mașinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nașul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nașa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserică, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.


In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai "logodna" celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei "logodesc" pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii.

In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nași (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La ieșirea din biserică, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.

Daca pana in momentul ieșirii din biserică, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!

Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi tradiția spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oraș, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserică, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nașii, socrii mari, socrii mici. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de "café-concert", mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nașii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei.

Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furtul miresei. Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (striptease, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc).

Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nașa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular "ia-ti mireasa ziua buna") semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate.

Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta. Urmeaza un moment mult asteptat de catre cei necăsătoriti, anume aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform tradiției cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon "cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!", imaginati-va ce o sa iasa!

Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor căsătoriti cadouri de casa noua. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal.

Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii căsătoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu.

In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este tradiția conform careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei "something old, something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru". Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice.

Toate aceste tradiții "importate" de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile tradiționale, chiar daca decideti sa nu le respectati.


Imediat după nuntă, mirele si mireasa pleaca impreuna in calatorie, in luna de miere.


Comentarii:

Aici am gasit informatii, sfaturi despre organizarea nuntii, căsătoria civila, căsătoria religioasă si petrecerea de nunta. Pregatirile de nunta necesita rabdare, bani, timp, imaginatie. Daca unul din aceste ingrediente lipseste, te afli in impas. La noi a cam lipsit timpul, pentru ca suntem amandoi salariati la companii private, lucram de dimineata pana seara si ne-a fost foarte greu sa ne organizam nunta, mai ales ca am organizat-o singuri.

Pregatirile au durat cam patru luni inainte de nunta. Seara mergeam la restaurante sa vedem pe care sa il rezervam si care mai este liber. In pauza de masa de la lucru eu mergeam la rochii (fiind superstitioasa, am mers singura). In weekend dupa pantofi si restul. Am facut liste si listisoare cu ce avem nevoie, cu ce vom avea nevoie in ziua respectiva, discuta cu nașii, pune tara la cale cu parintii... Rezultatul a fost de vis - o zi superba, 26 octombrie; oameni veseli, atmosfera placuta, preoti extraordinari (la Biserica Sf. Spiridon la Unirea), localul frumos aranjat (Restaurant Student Parc), muzica buna, toalete frumoase, parinti cu lacrimi in ochi. Si principalul - mirii degajati, zambitori, rabdatori. A fost o nunta foarte frumoasa, pe care o voi tine minte toata viata si o astfel de nunta as vrea sa aiba toata lumea. In acele momente uiti de cate drumuri ai facut, uiti de tristete, de probleme, de toate necazurile. Atunci esti cel mai fericit om din lume si simti ca toata lumea graviteaza in jurul tau. Aceasta este o parte din povestea mea despre nunta. Dana Codrescu