Sinceritatea este foarte importanta intr-o relatie de prietenie. A fi sincer inseamna a nu ascunde nimic partenerului din relatia ta de prietenie. Esti considerat ca barbat sincer sau ca femeie sincera nu atunci cand nu ascunzi nimic partenerului, ci cand nu ascunzi ceea ce el sau ea se asteapta de la tine sa ii ascunzi. Este poate ciudat, dar asa este. Sinceritatea ta nu se exprima prin tine, ci prin partener. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca este frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu este nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca este urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid atunci sigur nu esti un barbat sincer, esti un nebun.

Noi ne temem de o lume defavorabila, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi sinceri. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi, mai ales in relatiile de prietenie. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul.  De ce ? Tocmai pentru a anula acel sentiment al singuratatii, al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti oferi prietenilor, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului.

Ceea ce intristeaza catusi de cat intr-o relatie de prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea partenerului. Prin libertate intelegem suma posibilitatilor lui, vointa sa de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta este tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale.