Suntem în Postul Crăciunului, prilej cu care mulţi dintre noi încercăm să ne regăsim prin Taina Spovedaniei, cu convingerea că "nu este niciun păcat pe care focul dragostei să nu-l ardă ",după spusele Sf.Ioan Gură de Aur.
Postul e smerenia noastră, iar smerenia stă mai sus chiar decât mucenicia. Precum razele soarelui încălzesc de jos în sus, tot aşa Dumnezeu sălăşluieşte mai întâi în inima celor smeriţi. Adevăraţii smeriţi sunt cei care se vor smeriţi. A fi cu gândul smerit însemnă a nu te crede tu cel mai bun şi a nu-i crede pe alţii cei mai răi.
A fi desăvârşit înseamnă a fi sfânt, a fi liber faţă de păcat, a birui orice tentaţie, a rămâne curat . Sfinţenia ,înainte de toate, înseamnă smerenie. Cineva a întrebat odată pe un mare sfânt:"Ce este desăfârşirea?" Şi răspunsul a fost:"Un adânc de smerenie".Adevărata smerenie este cea care se ascunde în omenie, în cuminţenie, în simplitate. Nu este cea care se etalează. Sfântul care se ştie că e sfânt nu e sfânt.
Cu alte cuvinte cel care se crede virtuos, care se pune în comparaţie cu alţii şi se găseşte mai bun, acela nu este sfânt. Smerit cu adevărat este cel care rabdă adevărul şi neadevărul spus de alţii despre sine. Gândul smerit este tocmai acela care recunoaşte limitele peste care numai poate trece.
Şi pentru că suntem în postul Sărbătorilor de Iarnă, să ne spovedim, să ne recunoaştem greşelile de peste an, să ne împărtăşim, să ne iertăm unii pe alţii şi să încercăm să fim mai buni cu semenii noştri. SĂRBĂTORI FERICITE şi UN GÂND BUN!
Smerenia
Pentru a interactiona pe Forum: Conecteza-te aici sau Inscrie-te aici daca nu ai cont.